Tu cu tine

Cred ca cel mai important la un moment dat, daca nu in toate momentele, e cum te simti tu cu tine. Relatia ta cu tine, cu interiorul tau e vitala pentru felul in care-ti desfasori actiunile, caci daca esti certat cu tine insuti de cand nici tu nu-ti mai amintesti e clar ca lucrul asta se revarsa si asupra comportamentului tau exterior cu lumea. Ca sa nu-i acorzi timp interiorului tau, te maschezi si din motiv daunator pentru actiunile tale, te transformi in victima, acuzandu-i pe cei din jur.
Ti-ar fi mai usor sa alegi calea cea mai simpla, dar esti om, in concluzie alegi sa te complici de dragul jocului si a alungarii plictisului.
Azi era sa pierzi, dar in ultimul moment ti s-a mai dat o sansa si sa zicem ca ai castigat, desi totul e incert.
Maine stii ca o sa castigi inca un lucru de suflet, caci e suficient sa vrei tu, acum depinde daca soarta-ti va fi favorabila, caci vremea cica ar fi :)

Revarsare tacita

Tacerea are un fel al ei de-a fi. Poate fi o clipa de inmarmurire cand primesti confirmarea unui lucru pe care il intuiai sau la fel de bine poate lua forma unui oftat interior cand primesti confirmarea unui sentiment fericit. Tacerea e totul nespus. E interiorul tau din care dai afara doar franturi din tine, deseori cosmetizate, conform conjuncturilor care te fac sa te pierzi. Poate ca uneori te simti mai sigur pe tine ca individ cand ceilalti iti accepta tacerea, insa ai momente in care ai vrea sa fii chestionat, sa ti se arate interes pentru tine, pentru tacerile mascate. Tacerea iti deschide apetitul pentru a dezvalui alte taceri, dar esti prins in jocul pe care ti l-ai ales, fara posibilitatea de a renunta la el. E drept ca esti fericita cand esti tacuta, la fel de bine cum esti trista cand taci prea mult. Ai putea alege calea de mijloc, pe care o indrageai mult in trecut, dar ti-ai face rau. Asa ca taci in continuare si descoperi ca tacerea se transforma.
Ti-e frica de ce simti in interior si te gandesti ca ar trebui sa nu te mai gandesti asa cum o faci de ceva timp. Timpul zboara si tacerea o sa ti se uite, pana cand mai aduni inca una, din neglijenta altora. Si atunci o sa te hotarasti ca e mai bine sa renunti la niste oameni din jurul tau si sa ramai cu mai putine taceri.

Din Tunisia - partea II

Din Tunisia - partea I

Life is good

Bune capsunile de anul asta..daca nu erau atat de tari si nu prea zemoase as fi crezut ca sunt din gradina bunicii, dar de unde atata bucurie...

Acum 5luni eram la munte, inconjurata de padure si fericire. Atunci era foarte bine.

Acum sunt la capitala, inconjurata de blocuri si fericire. Eu zic ca e bine. Pentru mine 1Aprilie nu e o pacaleala, e o confirmare placuta a schimbarii majore prin care am trecut. Acum inteleg cele spuse prin carti despre dragoste, cum ca ar schimba oamenii. O confirm prin propria schimbare in mai bine, ca fiinta.

Peste o saptamana imi voi lua zborul la propriu destul de departe. Excursia de vara s-a transformat in excursia de primavara. Vom fi printre straini fix o saptamana, dupa care ne vom intoarce alaturi de cei dragi, acasa pentru a simti spiritul Invierii.