Inspiratia e uneori mai de pret decat fericirea insasi pentru ca: nu apare cand ai nevoie de ea si ai dori sa creezi o capodopera, insa apare cand vrea ea si daca nu stii sa o pui la treaba s-ar putea sa pierzi o fila bine scrisa intr-un amalgam de amintiri, nestiind unde sa o pui si apeland la faimosul brainstorming.
Cred ca pentru un scriitor impulsul penelului e cel mai important lucru, de aceea ne arata istoria miile de muze pe care le-au incercat marii scriitori, insetati de o viata artistica, care poate aluenca foarte usor intr-una de joasa speta atunci cand viciile umanitatii normale te ajung si te seaca de idei.
Recunosc ca am avut o pauza de la scris pentru mult timp, pe care mi-am impus-o intr-un fel sau altul deoarece nu mai aveam impulsul necesar sa-mi adun gandurile..mi-era suficient ca le gandeam si erau pentru mine.Insa ceva-mi lipsea desi eram implinita sufleteste; poate ca face parte din eul meu scrisul si nu eram eu daca nu-mi fortam mintea sa-si mai aseze ideile pe o foaie undeva, asadar am revenit sa ma completez.
Cand eram mica, iarna avea alt miros...zapada mirosea a puritate, dimineata mirosea a intuneric sfarsit, casa mirosea a placinte si porumbite facute de bunica, zgomotul mirosea si el a porumb si ciucalai, iar becul, acoperit cu un ziar, mirosea a trezire; si era o trezire imbucuratoare, care te-mbia la armonie si pace.
Cand sunt mare, iarna are alt miros...zapada miroase a poluare, dimineata miroase a intuneric nesfarsit, casa miroase a cereale, zgomotul miroase si el a televizor, iar becul, neacoperit de ziar, miroase a trezire stresanta si e o trezire trista, care te-mbie la aglomeratie si stres.
Eu as iesi in strada sa protestez impotriva sistemului scolar actual...as propune sa se mearga la gradinita de la 7ani, la scoala de la 10 ani...sa se faca vreo 10ani de scoala generala, vreo 5 de facultate si alti 5 de specializari..poate as reusi sa prelungesc copilaria...cu padurea ei cu tot...