Au trecut aproape doua zile de cand m-am reintors in orasul prafuit-cum ii spun eu capitalei noastre dragi- si deja duc lipsa cerului innourat din Bucovina si mirosului ploii ce m-a intampinat in gara de acasa. A fost o plecare neprogramata. Poate si o fuga sentimentala. Oricum a fost o revedere familiara dulce..cam scurta ce-i drept..dar a fost o plecare "in interes de serviciu":)
Mi-e dor de munte..mi-e dor de ce ascunde tipica formulare "vizitarea manastirilor din Moldova"..dincolo de clasica vizitare a lacaselor de cult..mai ales ca sunt toate in judetul meu...
Apoi mi-ar mai fi dor si de mare...dar o pasarica mi-a promis ca vom inspira briza marii peste cateva saptamani..asa ca astept cumintica...
Ploaia de azi a fost imbietoare...parca primisem un cadou..mult asteptat...aveam langa mine imaginea Teodorei, care se bucura precum un copil, intinzand bratele sa primeasca o jucarie, numai ca primea in schimb picaturile unei ploi drepte..
Un sentiment de renastere personala mi s-a infiripat azi in madulare..incepand cu dimineata, care mi-a facut cunostinta cu niste persoane..necunoscute si cunoscute partial, persoane care-mi vor fi colegi de "platou" in urmatoarele 3luni si cine stie poate chiar si prieteni.
Viata are gust..si chiar unul dulce daca o savurezi..apropo mi-e dor si de inghetata cu zmeura si menta...