Despre prietenie...

Sambata seara..undeva in Suceava...intr-un restaurant plin de oameni, care s-au intalnit poate pentru a marca "iesirea de weekend", ne aflam si noi, doar ca din alt motiv.Unul mai placut- spun eu-pentru a aniversa intrarea in clubul studentelor de 20anisori a Ozisoarei mele:)
In timp ce fetele faceau fotografii de zor, pe mine m-a palit un gand existential-din acela care ma mai paleste uneori cand fac pe filosoafa..si privindu-le eu asa, profund, adanc, intens:) pierduta in amintirile de liceu, ma gandeam ce-o insemna de fapt, prietenia...
Am citit zeci de citate pe tema asta de-a lungul liceului si dadeam din cap in semn de aprobare la cele in care ma regaseam sau imi regaseam apropiatii...doar ca uitam ceva...esenta prieteniei se gaseste, se regaseste, isi schimba textura, aroma dupa intamplarile prin care ti-este dat sa treci cu sau fara cei carora le-ai atribuit responsabilitatea si frumusetea acestui termen;iar daca dupa mai multe intamplari din care tragi morala alaturi de oamenii aceia inseamna ca te leaga un sentiment de prietenie neconditionata.
Nu zic ca prietenia se rezuma doar la intalniri sau la a fi alaturi de prieteni,de aniversarile lor ;dar intalnirea de sambata seara a fost o reconfirmare a sentimentelor unor oameni care -dincolo de trecut, de relatiile mai apropiate sau mai putin apropiate in unele momente-nu au uitat de ceea ce inseamna prietenia si s-au intors cu drag, ca de fiecare data, la cei la care tin..unii dintre ei, stiindu-se de pe vremea primului an de scoala,primelor coronite si primelor serbari.
Seara de sambata m-a facut sa ma gandesc si la citatul acela "nu da pasarea din mana pentru cioara de pe gard" , gandindu-ma la actiunile mele din viitorul apropiat si la "Un prieten este cineva care te cunoaşte aşa cum eşti, înţelege ce ai fost, acceptă ce ai devenit şi, cu blândeţe, te lasă să creşti în continuare."Shakespeare
Inchei prin a spune ca prietenii stiu de ce;)..ce,cum,despre ce am vorbit eu aici..