2 February 2009

Together on the same road


Sa speram ca trec cu bine si de ultimul examen de dupa-amiaza..acusica vine licenta si eu as vrea sa vina macar bacalaureatul daca nu se poate capacitatea..dar asta-i viata: un ciclu de etape si intamplari specifice fiecarei varste, care trec mult prea repede deseori.

Daca acum un an credeam ca sunt fericita, acum pot afirma cu tarie ca nici nu am stiut atunci ce inseamna fericirea...sau am stiut dar am avut parte de alta forma de fericire..caci cea-hai sa-i zicem potrivita- tocmai se petrece.

Daca acum doi an credeam ca imi stiu planurile de viitor si cu cine o sa le impart, acum totul s-a schimbat; si planurile si persoana in cauza. Planurile s-au schimbat partial, din cauza dezgustarii totale in ceea ce priveste domeniul de munca pe care mi l-am ales si capitalei. Persoana in cauza s-a schimbat si slava Domnului e cea potrivita. Acum evident ca nu toti cititorii mei o sa fie de acord cu mine, avand in vedere timpul scurt petrecut impreuna-doar trei luni-dar am uitat sa va spun ca am fost impreuna zi de zi, astfel incat stiu ca cu el ma potrivesc cel mai bine, atat de bine incat maine poimaine va invitam la nunta:)

1 comment:

Ralu said...

Ok, era sa cad de pe scaun. Te mariti si eu aflu de pe blog? Hm...femeie te maritiiiiiiiiiiiiiiiiii????OMG. Sa revenim, te mariti, nu azi, maine, dar te mariti. Da, am dat-o-n balbaiala, deci te mariti. My girl she's gonna married. Sa fi pe zi ce trece tot mai fericita, asta-ti doresc.

sc