22 February 2008

Dragoste, pasiune si/sau curiozitate?


Din dragoste, pasiune si/sau curiozitate am facut lucruri la care nu m-as fi gandit...evident decat dupa ce le-am facut. Am planuit, am mintit, m-am chinuit si am chinuit, am indurat, am scris, am povestit, am urlat, am iubit si am tradat.
De ce? Probabil ar trebui sa-mi intreb imboldul, impulsul de moment, intuitia, dar mai ales acea parte intunecata din mine, pe care- desi era usor de intuit si evitat- putini au observat-o..si nu cine trebuia. Unele lucruri le-am facut datorita si din cauza-dupa caz, sentimentelor nutrite, iar altele din constrangeri.
Din toate cred ca cel mai mult am mintit...e un lucru negativ bineinteles-dupa impartirea pe care au facut stramosii nostri a tuturor lucrurilor in bine si rau- dar poate fi si a fost in cazul meu si util si binefacator...
Minciunelele adevarate...sunt genul de minciuni necesare pentru a incepe un lucru a carui finalitate e pozitiva si aduce implinire sau nu...minciunelele astea includ un fel de santaj..emotional..material..dar il includ..mai includ si minciunelele privind persoana noastra, pe care alegem sa o punem in umbra sau in lumina in unele cazuri pentru binele sau raul altuia, dar sunt adevarate pentru ca chiar daca nu esti "in umbra" si tu afirmi ca esti..la un moment dat tot ai fost, prin urmare..e o minciunica adevarata:)

"Cel mai trist lucru in dragoste este faptul ca de cele mai multe ori sufletul ti-l rapeste exact acela care nu are nevoie de el."- I.L.Caragiale
Am facut-o si eu..au facut-o si altii cu sufletul meu...dar bineinteles ca atunci cand incepi sa o faci nu-ti dai seama de ce faci si consideri ca nu comiti o rapire..ci un lucru perfect normal, la care ai dreptul si tu..astfel incat am rapit, m-am razgandit si am eliberat ostaticul, iarasi l-am rapit, crezand ca nu pot trece singura prin noutatea vietii si am nevoie de un ostatic..dar timpul e schimbator, eu am fost si inca sunt schimbatoare, prin urmare si ostaticul trebuia schimbat. Si a fost.
Dar si eu am schimbat rolul. Atunci el m-a rapit. Initial cum e si normal sa se intample intr-o rapire, m-am revoltat, m-am impotrivit, apoi m-am resemnat; incet, dar sigur m-am acomodat. El era cel care vroia sa ma elibereze, dar nu de tot. Intotdeauna eram eliberata atat cat era nevoie sa simt aerul rece in nari, sa ascult un alt glas, sa vad un alt ostatic si/sau rapitor si sa ma intorc la postura de ostatic.
M-am jucat astfel cu alesul- nu inspirat ales- in incisive certuri si patimase intalniri...si pentru ca m-am jucat si cu focul, mi-am fript sufletul in povestile ce nu-mi erau destinate..sau poate imi erau doar pentru a ma cali..DAR toate cu buna stiinta si vointa a inimii.
Regrete, Gogule? Oh, dar cate! Cel putin cate unul pentru fiecare amintire...Unul mai insemnat? Exista si el..spus poetic, consta in mangaierea necuviincioasa a propriului orgoliu aflat in dezvoltare.
Acum izul trecutului s-a transformat natural in mireasma prezentului.

No comments:

sc