Pentru Iris,iubitul meu la distanta

Relatia noastra e diferita.-nimic nou,doar orice lucru se difera de altul prin ceva anume,chiar si copiile sau mai nou clonele.
Ne-am cunoscut demult,in copilarie,la tara.-iarasi nimic nou,doar nu suntem primii amorezi la tara.
Cum e ideal intr-o relatie si in relatia noastra ne ghidam dupa conceptul "A oferi si a primi".E adevarat ca eu l-am descoperit,dar din prima clipa el mi-a oferit mai multe.Mi-a oferit o modalitate de a-l cunoaste,pe care am parcurs-o.Astfel mi s-a oferit.L-am descoperit incet,pe etape.I-am analizat chipul,trupul,culorile hainelor.Apoi m-am apropiat si i-am oferit si eu ceva,doar de primit tot primisesem:rabdarea de a-l cunoaste in profunzime.
Timpul a trecut,iar procesul de cunoastere a avansat.Astazi ii cunosc preferintele,exigentele,dorintele,felul de a fi in functie de mediu,timp,specimene cu care intra in contact etc.
Pana acum am avut o relatie la distanta.A fost nevoit sa plece de langa mine anul trecut,in interes de serviciu,dar mi-a promis ca se va intoarce anul acesta,cam pe vremea asta.Si cum stie ca sunt o femeie sofisticata,care stie sa iubeasca si se bucura de viata m-a asigurat ca anul acesta va sta mai mult in preajma mea.Inca nu stie cu ajutorul cui va veni,dar mi-a spus ca e posibil sa ajunga cu niste prieteni,intr-un buchet sau singur,asta depinde de seful sau,expeditorul.
Nu stiu daca ati descoperit catre cine e indreptat dorul meu,daca sunteti curiosi si aveti nevoie de mai multe indicii,apelati la titlul si fotografia postului:)

Frica de a esua

In viata exista n lucruri incerte, dar lucruri sigure,despre care avem cu totii convingerea ca se vor intampla sunt putine.Unul dintre lucrurile care se vor intampla cu siguranta-in afara de moarte- e greseala.E atat de certa si nici nu s-ar putea altfel,doar ne nastem cu ea in sange..si atunci ma intreb de ce ne mai e frica de greseli?De ce ne e frica sa gresim,cand ar fi trebuit sa fim obisnuiti cu greselile ca fiind parte din noi,din viitorul nostru in care greselile din prezent nu se mai regasesc acolo?De ce nu le luam ca pe ceva natural ce urmeaza sa se intample, de iminenta carora suntem constienti ca doar tot actiuni de ale noastre le-au determinat si pe cele carora le atribuim numele de "greseala".
In fond nici nu mai stiu daca e corect,etic,bun,rau,gresit ceea ce zic..deoarece pentru fiecare dintre noi, lucrurile apar altfel, greselile din ochii mei pot trece prin fata altora drept lucruri comune sau care se cer facute intr-o convietuire,in care lucrul pe care il pierzi cel mai repede e timpul.
Ne este frica ca vom gresi pentru ca atribuim greselii termeni negativi precum rau,neplacere,defect,viciu,imoral,moarte?Sau pentru ca ne lipseste increderea in propria persoana?
N-ar trebui sa ne fie frica dupa ce am gresit?Sa fim nelinistiti dupa ce am facut un rau,am provocat o neplacere,am reactivat un viciu?Faptul ca ne e frica- dinainte de a face un lucru incert-de un lucru cert cum ar fi aparitia unei greseli ne face mai constienti,mai responsabili?Poate tine de latura constructiva a sentimentului de frica?Poate...desi pe unii, sentimentul de agitatie,neliniste,frica dinaintea intreprinderii unui lucru,care s-ar putea finaliza in a deveni o greseala ii influenteaza negativ,frica urgentand greseala...
gata, a trecut timpul intrebarilor...asteptam actiunile si la urma tragem concluziile..am gresit,nu am gresit...la urma urmei, greselii i-am atribuit o conotatie negativa tot noi,oamenii asa ca la fel de bine am putea tot noi sa-i mai imbunatatim conotatia,fiecare,dupa propriile principii si valori..Goodluck!

"Nu trai in realitate; te va impiedica sa ajungi la maretie."

Dialoguri intre un suflet tanar si un suflet matur:

-Uite!E lumina afara!
-Mda cat e ceasu'?
-9 fara ceva..Da'uita-te cum bate salcamu' in geam!Ma duc sa deschid geamu'!
-Und'te duci?Lasa-l inchis!Ce-ai calduri?E ianuarie!


-Uite un porumbel!
-L-am vazut si?
-Uita-te la el!Ce frumos se aseaza pe creanga copacului.Vezi?E asa dragut si infoiat,pare imbufnat azi, asa ca tine.I-o fi frig..saracu'..
-Acu ce faci,analizezi pasarile?


-Uite ce frumos se vede cerul!Apusul ii coloreaza albastrul,vezi?Uite acolo in dreapta!Acum e spre roz..lila..
-Da o fi. Nu pot sa ma uit! Nu vezi ca conduc??
-Trage pe dreapta putin.Hai sa facem si niste poze!
-Ce poze-ti trebuie acuma?Nu ai mai vazut cerul de mult?Uita-te din mers si gata!
-Eu l-am mai vazut, i-am si zambit...tu ai uitat sa-l mai vezi..

De-ale inimii...

Cum s-o fi simtind o inima vindecata?O fi o inima care a uitat gustul amar al regretelor si sperantele desarte?S-a tratat cu medicamente noi aparute pe piata si nu mai stie cum e sa fi o inima suferinda?Sau o fi o inima delasatoare,care se lasa camuflata de hainele fericirii de-o clipa?
Si daca e o inima vindecata o fi deschisa sau inchisa precum rana ei?Inima voastra in ce stadiu e?E o inima libera sau o invadati cu placerile proprii?Inima ta e vindecata sau sangeranda,calma sau agitata?
A mea e rosie...si o iubesc caci e rosie:)-prietenii stiu de ce:) Momentan am o inima linistita,dar vie si ca orice e viu,mai sare uneori din piept,dar se calmeaza la loc odata cu emotiile mele..inima a inteles ca cel mai bine ii este la loc sigur,in pieptul meu -generos btw:p - simtind ceea ce simte,parfumul unei fericiri linistite.

Bucuriei mele de acum...

"Gândeste-te, n-ar fi pacat...

Invata-ma cu ce sa-ncep intai
si-n care vorbe-anume tuturor
sa spun ce-albastru-i ceru-n ochii tai,
si cum, de-atatea lumi luminatori,

pe gura ta surasu-i ca un soare;
ei poate niciodata n-or sa stie
din fiecare clipa trecatoare
cum ne-am durat noi cate-o vesnicie

iubindu-ne; si nu vor sti ca-n glas
iti cânt atatea cantece când spui
cuvinte ce pe buzele oricui
niste cuvinte simple-ar fi ramas.

Invata-ma cu ce sa-ncep si cum
sa-i spun aceste-i lumi cat mi-i de draga
ca te-a nascut, cu truda ei intreaga,
pe tine, bucuria mea de-acum.

Ea, poate, niciodata n-o sa stie
c-a inflorit în flori si-a curs în ape,
ca din pamânt si sura vesnicie
sa mi te-aduca,-asa cum esti, aproape;

si, fiindca-o sa murim si noi odata,
gandeste-te: n-ar fi pacat sa moara,
cuprinsa-n noi, atata primavara,
si dragostea cu inima deodata?...

De-aceea, spune-mi cum sa-ncep anume,
si eu voi scrie toate, fir cu fir,
ca dispretuitori de cimitir,
sa ne iubim de-a pururea pe lume."-Magda Isanos

cel putin o poezie pe zi

"Nu mă lăsa, aşează-mi-te-alături
Şi ţine-mi capul strâns să nu tresar
Când somnul bont la care-s condamnată
Se-ascute, răsucindu-se-n coşmar;

Cuprinde-mi tâmplele în palme-aşa
Cum ţii să nu se verse un potir
Şi pune-ţi gura peste gura mea:
Inspiră ţipătul care-l expir,

Să nu se-audă hohotul de plâns
Ce-şi hotărăşte trupul meu contur;
Îmbrăţişează-mă să nu mă smulgă
Valul de spaimă care creşte-n jur

Şi duce totul, şi în urma lui
Rămâne doar moloz şi ghilimele,
Şi se chircesc bolnave şi se sting
Şi soarele şi celelalte stele..."- Ana Blandiana-De dragoste

"Cei din urma vor fi cei dintai"

Ce-i cu titlul de mai sus?Nici eu nu stiu exact, stiu doar ca discutia intre fete pe care am avut-o cu Teo(pentru necunoscatori,Teodora)azi noapte pe la 1 m-a dus cu gandul la insemnatatea cuvintelor "primul","prima"...
Fie ca e vorba despre prima zi la gradinita,cand incepi sa te socializezi cu lume noua,sau mai rau de prima zi de scoala,cand invatatul si invatatoarea ti se par monstrii cei mai fiorosi de pe lume sau despre prima nota proasta..."prima" fie ca e cu semnificatie pozitiva sau negativa are impactul unui lucru facut la superlativ chiar daca nu e insotit de "cel mai/cea mai"..nici nu ar mai avea nevoie;tot ce conteaza e ca experimentezi pentru prima oara un lucru nemaifacut pana atunci...si uite asa tot insotit(a) de "prima data" ajungi si la perechea expresiei "primul" fior simtit de care se face vinovat un baiat..de la fior ajungi si la primul sarut,insotit de prima imbratisare,mai mult sau mai putin reala,ca o masca sau o incununare a momentului precedent cu sarutul...
Mai crestem putin sau nu-dupa caz...si ne indreptam pasii spre lucruri mai serioase,dar cu aceeasi insemnatate deja atribuita "primului" sau "primei"...pentru prima oara simti si sustii sus si tare ca esti indragostita...pentru prima data auzi sau nu(dupa caz)...o vorba dulce sau o vrajeala(asta e dupa baiat)...si pentru prima data ai parte de primul prieten sau iubit(dupa cum preferi sa-i spui)...
Trec anii...lumea se schimba...noi evoluam...ne maturizam(sau cel putin asta ar fi rostul "primelor" si "primilor" de mai sus) si incepem sa privim inapoi spre prima oara sau primul lucru dintr-un anumit moment al vietii cu insemnatatea data de prima schimbare de mentalitate....si gandindu-te diferit asupra primelor lucruri te intrebi cine le-a fugarit insemnatatea superlativa din vremea aceea si cine ti-a strecurat in suflet,in minte reversul medaliei...dar esti matur(a) si atunci nu mai stai sa invinuiesti pe nimeni,te gandesti ca era in firescul lucrurilor sa treci de prima etapa de maturizare,sa ajungi la a doua, sa cunosti si reversul medaliei(sa dispara insemnatatea absoluta de atunci,sa se cimenteze lucrurile "prime" in simtirile tale si sa le atribui o insemnatate mai realista,lasand superlativul pentru lucrurile care chiar merita asociate cu "cel mai/cea mai").
Se spune ca lucruri majore,facute pentru prima oara in viata ta precum prima zi de scoala, primul examen,primul sarut,prima noapte(sau zi dupa caz:)de dragoste(sau sex dupa caz:),primul "te iubesc" daruit si/sau primit sunt experiente de care o sa-ti amintesti toata viata si ar fi benefic ca toate sa aiba o latura pozitiva, sa-ti fi ramas in amintire,neintinate de lucruri negative,care sa-ti lase un gust amar in rememorarea lor.
Pentru mine e valabil reversul medaliei,poate pentru ca le-am imbracat in alte haine,unele de gala,altele de mers la pescuit,dupa caz si pentru ca nu-mi plac conventiile;prin urmare nu am ales sa le confer primelor lucruri pe care le-am experimentat pt prima oara eticheta insemnatatii de "primul,prima" doar pentru ca a fost primul lucru sau prima data si atat...La fel de bine sau chiar mai bine pot avea aceeasi insemnatate absoluta, la superlativ alte lucruri sau aceleasi lucruri alta data si nu prima data...nu degeaba se spune ca repetitia e mama invataturii:)
Acest post se vrea a va face sa va indreptati gandurile,ochii,sufletul spre fiecare lucru frumos,cu o insemnatate aparte pentru fiecare dintre voi, nu doar spre cele carora le-ati atribuit insigna de primul sau prima,ci spre cele care si-au gasit loc in sufletul vostru datorita propriei semnificatii si nu cea a faptului ca ar fi fost primul sau prima...

meditate upon it

"Bun venit la Cafeneaua De ce te afli aici?-era pe jumatatea de sus a paginii.Dedesubt, cu litere mici si negre scria:Inainte de a comanda, te rugam sa te consulti cu personalul nostru de servire despre ce ar putea insemna timpul pe care il petreci aici. ''Sper ca asta inseamna ca am sa capat ceva bun de mancare'',mi-am zis in sinea mea in timp ce deschideam meniul.
In interior, meniul contine ofertele specifice unei cafenele.Preparatele pentru micul dejun erau insirate in stanga sus,sandviciurile erau in stanga jos;aperitivile si salatele erau in dreapta sus,iar antreurile dedesubt.Surpriza a venit cand am intors foaia cu meniul si am citit pe spate.Sub titlul:Subiecte la care sa meditezi in timp ce astepti, erau trei intrebari:
De ce te afli aici?
Te temi de moarte?
Esti implinit?

De ce te afli aici?Parea o intrebare ciudata pentru a fi pusa unui client de restaurant.N-ar trebui sa stii de ce se afla cineva in restaurantul tau...Zau ca nu intelegeam intrebarea.
"-Asa e,spuse Casey(ospatarita),intrerupandu-mi gandurile.Nu e vorba de cafenea.Intrebarea este de ce anume exista cineva. Punerea intrebarii va deschide un fel de poarta.Mintea persoanei,sufletul,sau cum vrei sa-i spui, va dori sa afle raspunsul.Intrebarea va fi pe primul plan al existentei persoanei respective,pana ii desluseste sensul...Odata raspunsul gasit,apare o forta la fel de puternica.Vezi tu,odata ce o persoana stie de ce se afla aici,de ce exista,care este ratiunea ei de a fi,vrea sa indeplineasca acea ratiune.

Te temi de moarte?''Nu ai de ce sa te temi ca nu ai sansa sa faci ceva daca deja l-ai facut,sau daca il faci zilnic'',mi-am spus.
Esti implinit?''Pana nu treci de doar a stii de ce te afli aici si nu incepi efectiv sa lucrezi in directia asta, nu cred ca te poti simti implinit'',am gandit.

Daca am un regret cu privire la schimbarile pe care le-am facut in viata mea este doar ca nu le-am facut mai devreme.Acum,dupa ce am aflat de ce ma aflu aici,si traiesc pentru a realiza acel motiv, nu m-as mai intoarce niciodata la o viata de cealalta parte a portii."

Nu ar fi benefic sa avem si noi cafenele de genul asta prin apropiere?Poate ne-ar mai lumina vietile:)

Confirmarile unor simtiri...

"La ce bun atatia prieteni? Unul singur e de ajuns, daca ne iubeste !"
"Prietenie. O ambarcaţiune suficient de mare pentru a duce doi când este vreme bună, dar numai unul când este vreme rea."
"Nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită."
"Obişnuit să-mi strâng durerea în palme, îmi curge esenţa durerilor
calme."
"Nu vreau ca stanca personalitatii mele, chiar colturoasa cum este, sa fie rotunjita de valul social impotriva vointei mele, pentru a deveni la fel cu celelalte pietre, adica fara identitate si fara nume."

faraway from fuss

“ Let this become your key - next time when anger comes, just watch it. Don't say, “I am angry.” Say, “Anger is there and I am watching it.” And see the difference! The difference is vast. Suddenly you are out of the grip of anger. If you can say, “I am just a watcher, I am not anger,” you are out of the grip.”- Ce usor e totul in teorie si cuvinte...da'cum sa-mi ceri tu mie cand ma infurii-si ma infurii rau ca doar sunt berbeaca:) si-mi cresc coarnele de 5m cand ma enervez- sa-mi ceri sa spun ca Furia e acolo langa mine si eu ma uit la ea...s-o fi chemand autosugestie..dar exact de asta nu cred ca ai chef cand te infurie seful asa in doru lelii, ca vrea el sa te verifice cum stai cu psihicu si crede ca e capabil sa se amuze pe seama ta vreo ora...sau cand ii explici frumos unui om in fraze si propozitii un lucru inteligibil si apoi iti spune:"Poti sa repeti ca nu am fost atent(a)?"
Uite asa am lasat eu autosugestia aia din citatul de sus deoparte si-mi descarc nervisorii aici,scriind...in speranta ca ma mai schimb si devin mai calma si mai imuna la stimulii externi,care stau mai prost cu comprehensibilitatea...
http://www.youtube.com/watch?v=2WrAWOYr6I4 -enjoy it

o bucatica de arta

"Când oamenii n-au mai avut curajul să creadă în viaţa de jos, când n-au mai avut candoarea să creadă în viaţa de sus, au început să creadă în viaţa ca-n filme.
Starul a fost întruchiparea unui eden intermediar, unde Eva poartă bikini, merii cresc în piscine, iar şarpele îşi petrece vacanţa pe un iaht personal.
Bine sau rău - aşa a fost.
Pentru o bună parte a lumii, filmul a fost întradevăr o uzină care produce vise, conserve de vise. La început, vise sepia. Pe urmă technicolore, iar spre dimineaţă, înainte de ora trezirii - coşmaruri..."-Ecaterina Oproiu

Tineretea..o chestiune de suflet

Multumesc inca o data amicului care-involuntar sau nu- m-a ajutat din nou in alegerea unui subiect pentru blog:tineretea sau tineretul...
Nici nu stiu cu ce sa incep...raspunsul general ar fi:cu inceputul..ei bine nu,o sa incep cu sfarsitul,concluzia:tineretea e o stare de spirit si nu o stare fizica, care tine doar o perioada pana cand ii ia locul batranetea...cu siguranta e o concluzie deja stiuta si spusa de multi alti oameni,inaintea mea..dar eu, pentru mine simt nevoia sa o recunosc si eu public...
Suntem tineri si nu trebuie sa ne amintim de asta doar cand trecem de perioada fizica a tineretii, ci dimpotriva la momentul tineretii si sa profitam de ea si de ceea ce ne aduce bun,frumos,pur,specific si ce e posibil sa facem pentru noi la momentu asta si sa nu lasam lucruri care ne bucura spiritul precum calatoriile de exemplu pentru perioada cand o sa fim mai liberi,adica la batranete caci cine stie cati dintre noi o sa mai apuce si perioada aceea...ca doar nu degeaba e specifica zicala "traieste clipa" tinerilor...
Plus de asta..tineretea e perioada deciziilor...de tot felul care intr-un fel sau altul ne ajuta sa ne conturam o batranete la fel de placuta ca tineretea...Ce ar fi sa profitam de decizii si sa le luam cu sufletul cele care implica chestiuni de suflet si cu mintea cele care implica chestiuni pragmatice..doar asa ne vom asigura o batranete(chiar si viitor apropiat)pe sufletul nostru...doar deciziile luate astfel sunt cele corecte...
La ce folos sa hotarasti un lucru care te va influenta pe tine doar de dragul de a te influenta pozitiv dintr-un singur punct de vedere,daca celelalte sau cel mai important-sufleteste- nu te simti implinit?La niciun folos pentru ca e o decizie gresita si greseala asta tot pe tine te va influenta mai tarziu sau mai devreme cand vei vrea sa o schimbi si asta daca vei realiza ca a fost incorecta:)dar astea-s fazele tineretii:hotarari,razgandiri,trairi intense,pasiuni scurte,sentimente vii...
dar gata cu vorbaria si vorba mea, sa inchei scrisul si sa ma duc sa traiesc un sentiment viu, specific tineretii:)

Paradoxul zilelor noastre-Octavian Paler

Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:
cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe functii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si
ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa
ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme
când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta
cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar învatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai
multe informatii, sa produca mai multe copii ca
niciodata, dar comunicam din ce în ce mai
putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
încete; oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar
mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,
scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice
stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine,
dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta
scrisoare si în care
poti decide
fie sa împartasesti acest punct de vedere,
fie sa stergi aceste randuri.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te
veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va
pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de
lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe
care o poti oferi cu inima si nu te
costa
nimic.
Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si
persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o
spui din inima.
O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci
când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa
pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea
persoana nu va mai fi lânga tine.
ai.
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le
ai.

Cutiuta cu amintiri 2..vesela :)

Si dupa ce ma saturam sa fac pe arhitecta, care-si construia un orasel langa soba, din case de coceni..treceam la joaca cu aluatul bunicii..si ma enervam de fiecare data cand esuam in formarea porumbeilor si trandafirilor..bunica era experta la asa ceva..ma fascina rapiditatea degetelor ei, care dintr-o simpla bucata de aluat, dadeau viata unor porumbei moi,pe care eu=impulsiva de pe atunci, ii lasam fara cioc:)...mai apoi imi ardeam bine buricele degetelor deasupra plitei, avand grija sa nu se arda turtele..si prajiturele,pe care mi le pregatea bunicul..o adevarata delicatese:prajiturele sarate a la Dolhasca -reteta e simpla: se iau niste cartofi-cati doriti,depinde de cat de mare vreti sa fie muntele de prajiturele-, se curata,se spala, se taie rondele subtirele-dar nici prea subtirele sa nu se lipeasca de plita(desi alea subtirele,crocante sunt mai bune),se arunca niste sare pe ele si se pun pe plita incinsa,se lasa cateva minute,se intorc,se mai lasa cateva minute pana devin aramii,apoi se papa cate una pana cand nu mai ai ce pune pe farfurie si duce de la soba la masa-..dar fara o soba nu prea ies bune:)
Si dupa ce-mi luam micul dejun-asta pe la 6-7..imi lipeam nasul de geamul rece si ma uitam in zare sperand sa zboare mai cu spor timpul,orele, sa pot fugi dintr-o curte-n alta,la vreo 15metri,la "piuta" mea draga-prietena din copilarie..unde bineinteles ma cuibaream in patul ei si asteptam sa se trezeasca sa ne mai petrecem inca o zi impreuna...si cam asa devenise casa lu tanti Jana locul in care stateam cel mai mult pe zi...imi mai aminteam de casa bunicilor, cand ma striga bunica de dupa gardul gradinii sa mai vin si pe acasa...
Iarna nu-i ca vara..insa pentru mine iarna era ca vara...erau, intr-o perioada, anotimpurile preferate..doar in timpul asta apucam sa stau la tara, sa respir aer curat, sa cutreier dealurile,sa aduc cu Anca vacile acasa..dupa ce ma impiedicam in funia lor cel putin o data pe saptamana ca deh..semne am pe genunchi si acum,slava Domnului ca a fost darnic cu pietrele pe drumul pana acasa..sa ma ratacesc prin padure, cautand fragi, iarna sa mai rup o scandura din gardul bunicului care era exact in curba si cum eu nu stiam sa iau bine curba cu sania...suferea saracu gard unele modificari ale fibrei lemnului...si ce era specific pentru trecerea de la copilita la adolescenta,timpul petrecut in preajma Fat-frumosului de la tara...ca deh nu puteam face exceptie din randul fetelor de la oras care-si gasesc un fat frumos pe la bunici...
Ce diferit poti privi un lucru..insa in doua perioade de timp diferit...acum imi amintesc cu zambetul pe buze..lucrurile triste de pe atunci,naivitatea varstei,visurile de dragoste care ma ameteau in dupa-amiezile de vara cand cautam racoarea pe bancuta de pe cerdacul casei mari,fluieratul lu Fat-frumos cand trecea pe langa gardul meu,salutul jovial si promisiunea ca mai tarziu o sa ma rapeasca el de la citit in schimbul unui tenis pe sosea...si ma rapea...si ma si batea la tenis...culmea era mai bun decat mine si la condusul saniei,iarna..doar era barbat ce naiba:)...si culmea culmilor era mai bun si la pupat decat mine...doar era barbat cu experienta...anii treceau..piuta mea isi sarbatorea majoratul,de la care nu puteam lipsi..si culmea nici Fat-frumos ca doar se cunoasteau de mici...si uite asa...dupa miezu noptii,cu niste sticle de sampanie in plase,6 tineri ametiti de bautura si indragosteala, cantau''o s-o facem si mai lata'' pe drumul de 3km pana la discoteca...la usa careia incercam sa ascundem sticlele sub haine...noroc ca baietii aveau pile la ''bodyguarzi'' si am intrat usor...ce a urmat...e usor de imaginat:dansat,baut,dedicatii...cum s-a continuat..pai pe drumul inapoi spre casa, intunecat evident si presarat cu glume despre monstrii care-si aveau culcusul sub podul pe sub care trecea Siretul..cu leganari de-a latul soselei...cu vorbe dulci,dar cam goale...cu opriri sistematice in fata portilor...fiecare baiat cu poarta ei(fetei):))...fiecare fata cu portia ei de ramas-bun..a ba nu,aici mint..eu am dormit la Anca deci si eu la poarta ei:)..da'oare de ce scriu eu toate astea?In amintirea vremurilor de demult...sperand ca piuta mea sa mi le confirme..daca se trezeste azi sa mi citeasca blogul:)

Cutiuta cu amintiri...

Iarna isi lasa amprenta pasilor de dinozaur peste griul orasului..amurgul ne pandeste de dupa blocurile impodobite cu zapada fina pe la balcoane..ma incearca o senzatie de frig...simt aerul intepator al gerului in nari si fiorul esteziei ce-mi saluta mameloanele infrigurate...a fost generoasa iarna cu noi zilele astea..pesemne ca i s-a facut dor de oras, de strazi, de privelistea masinilor albe, care s-au razboit intre ele pentru a-si face loc printre barierele de nea..s-a imbracat in straie de sarbatoare toata capitala...fara voia ei,dar cu permisiunea autoritatilor..am simtit asta acum,cand m-au intampinat troienele lungi din fata unui bloc de capitala, ce altadata le regaseam doar pe ulita bunicilor...
astazi as putea urma din plin sfatul bunicului -care intr-o zi geroasa, de iarna adevarata, dar cu temperaturi de peste 25grade in casa,gratie sobei – m-a sfatuit sa ma duc afara si sa ma arunc putin in curtea plina cu zapada, daca mi-e asa cald si nu mi-e bine « din cauza » focului facut de el-as avea destula materie prima in parculetul din spatele blocului si pentru un omulet de zapada,chiar mai multi...
insa astazi mi-e frig..imi lipseste bunicul, soba, casutele construite din coceni sau stiuleti –dupa cum preferati..imi lipseste ziarul pe care bunica mi-l agata de bec sa nu-i trezeasca copila cu lumina lui, inainte de zorii zilei...dar oricum mirosul « barabulelor » coapte din rola sau aroma turtelor de pe plita imi trezeau simturile mai mereu pe la 4-5 dimineata cand imaginea bunicii care framanta aluatul pe masa si cea a bunicului,care desfacea porumb imi umplea sufletul de siguranta si bucurie, era ca si cafeaua sau/si tigara de dimineata pentru cei dependenti de ele...as bea o cafea chiar acum...doar ca la caldura sobei din casa copilariei, sub mangaierea unica a bunicii, ascultand povestirile hazlii ale bunicului despre ce mai pateau oamenii din satul lui Arsinel..
ma abtin sa nu-mi transform emotia pozitiva ce ma incearca in nostalgie profunda, stropita de lacrimi...inca nu vreau sa simt lipsa..desi ea e acolo...stiu doar ca iarna asta am incercat sa refac filmul copilariei si a iesit mai scurt, mai searbad, la fel de cald ,ce-i drept, caci bunicul e inca in putere sa faca focul cum numai el stie, dar ce a fost nu se mai intoarce..sper doar ca si anii viitori-cati mai multi- sa-mi permita sa refac franturi din copilarie,alaturi de ei..sa nu mi-i ia inainte de a-mi duce copiii in aceeasi curte,in aceeasi casuta,cu aceeasi oameni, sa invete sa faca si ei case din coceni, porumbei din aluat framantat de bunica ,toate la caldura focului facut de bunicu... nu m-am putut abtine si acum tre sa-mi sterg nostalgia de pe chip...poate urmatorul blog va fi « to be continued » -ul acestuia.

Neologisme

Poate retin mai usor unele dintre ele, scriindu-le..nu ca as tine mortis sa vorbesc multe cuvinte aparute recent,dar e bine sa tin pasul cu noutatile..poate va folosesc si voua asa ca:

afabil=cordial,prietenos
algor=senzatie de frig

brigand=hot,raufacator

cabalistic=misterios,magic
clement=iertator,indulgent
contentiune=dezbatere
culant=generos,marinimos

deontic=necesar,obligatoriu
diligent=harnic,zelos
dolent=plangaret,trist

a ebruita=a raspandi o stire,un secret
a emenda=a corecta, a indrepta(un text)
efrenat=excesiv,fara masura
escobar=om ipocrit,viclean
estezie=sensibilitate,senzatie
excogitatie=efort de gandire

failibil=supus greselii
falacios=amagitor,inselator
felon=tradator
ferin=bestial,crud

grobian=prost crescut,necioplit

hedonofobie=teama patologica de o experienta placuta
homocron=simultan,sincronic

iactant=infumurat,ingamfat
ignar=incult,ignorant
ineluctabil=care nu poate fi împiedicat,inevitabil

mansuetudine=blandete,indulgenta

oscitanta=nepasare,neglijenta

perditie=coruptie
placid=flegmatic,apatic
polifag=mancacios

rebarbativ=respingator,urat,aspru
ritos=ferm,deschis,categoric

sempitem=vesnic,nepieritor

sfruntat=nerusinat,impertinent

tordant=foarte caraghios,amuzant

uteranta=exces in vorbire sau in comportament

verbos=vorbaret,limbut

xantipa=femeie rea,cicalitoare

zel=ravna,sarguinta

Si acum sperand ca nu v-am parut o xantipa sau iactanta si ca nu am facut excel de zel, scriind atatea cuvinte..insa daca s-a intamplat, sper sa dati dovada de mansuetudine fata de mine si sa nu vi se para blogul meu rebarbativ, ci dimpotriva tordant :)
Pentru nelamuriri privind fraza de mai sus gasiti explicatiile si mai sus,printre neologisme:)
Pentru contentiuni(vezi "contentiune" in lista de mai sus) astept comentarii si acum va las ca si asa am facut o excogitatie mare si mi se resimte capsoru 8-}

Despre horoscop...

Cred ca majoritatea persoanelor au auzit vorbindu-se despre horoscop cel putin o data..dimineata la radio,cand se indrepta spre serviciu sau din pura curiozitate cand a citit rubrica "Horoscop" din ziar..sper ca randurile de mai jos sa lamureasca anumite nedumeriri ale unui prieten care m-a impins iarasi sa scriu despre un subiect anume:)
In diferitele sale forme,raportate la perioade, horoscopul este o reprezentare grafica a pozitiei stelelor si cuprinde generalitati despre zodii.
Zodiacul este zonă circulară a sferei cereşti în care se află cele douăsprezece constelaţii corespunzătoare lunilor anului şi prin faţa cărora trece drumul aparent al Soarelui în cursul unui an; fiecare dintre cele 12 sectoare ale acestei zone.O zodie este o constelaţie corespunzând unei anumite luni a anului în care se naşte cineva şi având, după unele credinţe, o influenţă (bună sau rea) asupra destinului acestuia.
E de inteles de ce multi oameni contesta veridicitatea horoscopului aparut prin ziare, mai ales cand observi ca la zodia ta se prezice ceva de genul:"astazi vei cheltui mai mult" sau cand compari doua ziare,unul de azi si altul de anul trecut si vezi ca e identic in continut.
Din punctul meu de vedere, horoscopul personal, care se refera la generalitati despre zodii e acceptabil si exprima niste adevaruri, mai mult sau mai putin generale-bineinteles ca ceea ce exprima tot de oameni a fost stabilit ca fiind un adevar si noi acum preluam ca drept adevar si bun acest continut,dar nu avem de unde afirma sigur ca asa e sau ar trebui sa fie.Horoscopul personal e ok sa zic asa, te poti regasi cu usurinta in caracteristicile zodiei tale..dar nu pe deplin si e logic ca nu o sa pui toate trasaturile tale de caracter pe seama zodiei.
Cat despre horoscopul zilnic mi se pare o iluzie dulce, usor de digerat de cei care se complac in visare.Cred ca e doar un mod de a acoperi un anumit domeniu,o anumita rubrica ce se cere a fi umpluta de un continut usor, de entertainment.
Sunt de acord ca horoscopul natal poate avea o oarecare importanta.Astrograma poate prezice cu ce "bagaj" karmic venim pe lume, dar mai ales ce predispozitii avem in diferite domenii sau ce potential putem dezvolta pentru propria noastra evolutie.
In ceea ce priveste horoscopul previzional nu cred ca informatiile pe care le aduce despre posibile evenimente viitoare, generate de anumite configuratii astrale sunt de luat in considerare.
si cam atat ca deja ma doare capul de la atata horoscop...comentariile oricum ar fi ele sunt binevenite.

"Mitul dragostei se roteste in jurul ideii ca noi “ne indragostim, ca si cum un fel de accident colosal are loc, si deodata noi suntem indragostiti. Noi nu vrem aceasta, noi nu am vrut sa facem aceasta, dar acum, asta este, suntem cufundati cu totul in dragoste. Noi am calcat si am cazut in nisip miscator, nu avem alegere, suntem neajutorati si nisipul ne inghite”.

Noua ne place aceasta idee. Credem ca este ceva romantic. Dar sa ne intrebam: dorim noi sa abdicam de la responsabilitatea pentru sentimentele noastre de dragoste si grija? Vrem noi sa actionam ca si cum suntem victima emotiilor noastre si nu arhitectul lor? Si, de ce ideea de a ne indragosti impotriva vointei noastre este mai romantica decat ideea de a alege pe cineva ca sa iubim? Cum ar fi fost relatia noastra daca eram proprietarii dragostei noastre, adusa la cunostinta acelui cineva special ca noi l-am ales pentru a iubi, si apoi l-am iubi fara nevoie, conditie sau frica?"