Cutiuta cu amintiri 2..vesela :)

Si dupa ce ma saturam sa fac pe arhitecta, care-si construia un orasel langa soba, din case de coceni..treceam la joaca cu aluatul bunicii..si ma enervam de fiecare data cand esuam in formarea porumbeilor si trandafirilor..bunica era experta la asa ceva..ma fascina rapiditatea degetelor ei, care dintr-o simpla bucata de aluat, dadeau viata unor porumbei moi,pe care eu=impulsiva de pe atunci, ii lasam fara cioc:)...mai apoi imi ardeam bine buricele degetelor deasupra plitei, avand grija sa nu se arda turtele..si prajiturele,pe care mi le pregatea bunicul..o adevarata delicatese:prajiturele sarate a la Dolhasca -reteta e simpla: se iau niste cartofi-cati doriti,depinde de cat de mare vreti sa fie muntele de prajiturele-, se curata,se spala, se taie rondele subtirele-dar nici prea subtirele sa nu se lipeasca de plita(desi alea subtirele,crocante sunt mai bune),se arunca niste sare pe ele si se pun pe plita incinsa,se lasa cateva minute,se intorc,se mai lasa cateva minute pana devin aramii,apoi se papa cate una pana cand nu mai ai ce pune pe farfurie si duce de la soba la masa-..dar fara o soba nu prea ies bune:)
Si dupa ce-mi luam micul dejun-asta pe la 6-7..imi lipeam nasul de geamul rece si ma uitam in zare sperand sa zboare mai cu spor timpul,orele, sa pot fugi dintr-o curte-n alta,la vreo 15metri,la "piuta" mea draga-prietena din copilarie..unde bineinteles ma cuibaream in patul ei si asteptam sa se trezeasca sa ne mai petrecem inca o zi impreuna...si cam asa devenise casa lu tanti Jana locul in care stateam cel mai mult pe zi...imi mai aminteam de casa bunicilor, cand ma striga bunica de dupa gardul gradinii sa mai vin si pe acasa...
Iarna nu-i ca vara..insa pentru mine iarna era ca vara...erau, intr-o perioada, anotimpurile preferate..doar in timpul asta apucam sa stau la tara, sa respir aer curat, sa cutreier dealurile,sa aduc cu Anca vacile acasa..dupa ce ma impiedicam in funia lor cel putin o data pe saptamana ca deh..semne am pe genunchi si acum,slava Domnului ca a fost darnic cu pietrele pe drumul pana acasa..sa ma ratacesc prin padure, cautand fragi, iarna sa mai rup o scandura din gardul bunicului care era exact in curba si cum eu nu stiam sa iau bine curba cu sania...suferea saracu gard unele modificari ale fibrei lemnului...si ce era specific pentru trecerea de la copilita la adolescenta,timpul petrecut in preajma Fat-frumosului de la tara...ca deh nu puteam face exceptie din randul fetelor de la oras care-si gasesc un fat frumos pe la bunici...
Ce diferit poti privi un lucru..insa in doua perioade de timp diferit...acum imi amintesc cu zambetul pe buze..lucrurile triste de pe atunci,naivitatea varstei,visurile de dragoste care ma ameteau in dupa-amiezile de vara cand cautam racoarea pe bancuta de pe cerdacul casei mari,fluieratul lu Fat-frumos cand trecea pe langa gardul meu,salutul jovial si promisiunea ca mai tarziu o sa ma rapeasca el de la citit in schimbul unui tenis pe sosea...si ma rapea...si ma si batea la tenis...culmea era mai bun decat mine si la condusul saniei,iarna..doar era barbat ce naiba:)...si culmea culmilor era mai bun si la pupat decat mine...doar era barbat cu experienta...anii treceau..piuta mea isi sarbatorea majoratul,de la care nu puteam lipsi..si culmea nici Fat-frumos ca doar se cunoasteau de mici...si uite asa...dupa miezu noptii,cu niste sticle de sampanie in plase,6 tineri ametiti de bautura si indragosteala, cantau''o s-o facem si mai lata'' pe drumul de 3km pana la discoteca...la usa careia incercam sa ascundem sticlele sub haine...noroc ca baietii aveau pile la ''bodyguarzi'' si am intrat usor...ce a urmat...e usor de imaginat:dansat,baut,dedicatii...cum s-a continuat..pai pe drumul inapoi spre casa, intunecat evident si presarat cu glume despre monstrii care-si aveau culcusul sub podul pe sub care trecea Siretul..cu leganari de-a latul soselei...cu vorbe dulci,dar cam goale...cu opriri sistematice in fata portilor...fiecare baiat cu poarta ei(fetei):))...fiecare fata cu portia ei de ramas-bun..a ba nu,aici mint..eu am dormit la Anca deci si eu la poarta ei:)..da'oare de ce scriu eu toate astea?In amintirea vremurilor de demult...sperand ca piuta mea sa mi le confirme..daca se trezeste azi sa mi citeasca blogul:)