My favourite mistake

Greselile facute partial constient de natura lor sunt preferatele mele. De ce? Pai dupa o analiza chibzuita se pare ca genul asta de greseli ma tot pandeste si imi intinde niste capcane netede la prima vedere, dar zbarcite la a doua vedere.
Greselile facute partial constient de natura lor sunt greselile alese cu cap, evaluand avantajele si dezavantajele implicate in faptul respectiv; doar ca se omite un singur lucru -poate cel mai important: intuitia. Deseori astfel de greseli sunt prea mult analizate inaintea transformarii lor din simple fapte in greseli.
Dupa ce sunt proaspat-greseli, in functie de consecintele lor, tinzi sa le regreti existenta- mai mult sau mai putin; insa daca constientul tau le percepe in secunda doi ca fiind erori, vicii, culpe etc. e clar ca nasterea greselii da nastere regretelor. Nici nu ai taiat motu' greselii ca deja te gandesti la moartea ei.
Nasterea unei greseli e urmarea neascultarii intuitiei . Degeaba ti-a urlat intuitia printr-o voce interioara, pe care ai auzit-o in secunda 1 cand trebuia sa iei o decizie; fara rost te-a atentionat deoarece tu te consideri o persoana rationala prin urmare vrei sa te comporti ca atare si o persoana rationala se gandeste bine inainte de a lua o decizie, asa ca in secunda 2 vine hotararea finala, care omite ascultarea intuitiei si uite asa se naste greseala.
Cand asisti la nasterea unei greseli si ii auzi primele strigate pe care le scoate in viata ta nu-ti mai vine sa subscrii si tu cliseului "nerabdarea e un lucru negativ". Uneori nerabdarea face casa buna cu intuitia si dau nastere la lucruri pozitive, nicidecum greseli.
O fi logica mama ratiunii, insa uneori e bine sa te lasi pe mana unui indicator precum intuitia. Cand sa te lasi? Cand iti spune intuitia. => Lasa-te pe mana intuitiei cand iti spune ea :) Dar sa avem pardon: nici intuitia nu e perfecta asa ca nu poti pune totul pe seama ei caci drept spune Tutea: "Intuiţia este nemijlocire şi nu poate fi niciodată nici pură şi nici atotcuprinzătoare."
May intuition bless you! :)

Mireasma de altadata

" Omul e trestia cea mai slaba din natura, dar e trestie ganditoare."-B.Pascal

In aer e asteptare

Diminetile au un gust aparte acasa..incepand cu lumina, pe care o simti incalzindu-ti obrazul stang - asta in cazul fericit in care nu-ti este acoperit de palma fratelui si continuand cu primele sunete auzite, care variaza de la "cearta" pasarelelor din plopul de la geam pana la "cearta" mamei cu bucataria in general..
Amiaza are o aroma unica, de liniste bucovineana in prag de sarbatoare, e o amiaza calma si calda precum o apa calaie( nu-i cea mai reusita comparatie, dar nici perceptia mea asupra momentului nu poate fi transpusa total)
Dupa-amiaza il saluta pe soare cu o umbra de vant si-o lipsa de intensitate a luminii. Cainele vecinului de la parter inspecteaza iarba din jurul blocului..Bob Sinclar ma indeamna sa "Give a lil'love"..eu i-am ascultat sfatul deja si gandurile-mi trec inevitabil dincolo de verdeata copacului din fata ochilor, poposind asupra imaginii unui buchetel de ghiocei..mi-e dor de aroma acelei clipe...

Cand doi iti zic ca esti beat, du-te si culca-te

Prietenul: Intelege capul tau dar mai putin inima
Celalalt prieten: Probabil..sunt constient ca..
Prietenul: Ce e cu timpul..ca i-ai acordat destul timp
Celalalt prieten: Mai astept putin..
Prietenul: Asteapta renuntand

Old, but still new

" "
Uneori ma gandesc daca regreti ce regret si eu
Alteori imi zic ca ar trebui sa uit de trecut
Insa deseori trecutul e prezent
Uneori as vrea sa te reintalnesc
Alteori imi zic ca ar trebui sa uit de noi
Insa deseori gandurile catre tine ma doboara
Uneori ma intreb de ce a fost cum a fost
Alteori imi zic ca a fost cum a fost sa fie
Insa deseori admit ca a fost cum am lasat noi sa fie

Smelling raspberry

"E o trasatura ciudata a operei lui Hopper aceea ca, desi pare preocupata sa infatiseze locuri pasagere si neprimitoare, am putea, in contact cu ea, sa ne simtim ca si cum am fi readusi intr-un loc important din noi insine, un loc al linistii si tristetii, al seriozitatii si autenticitatii: ne poate ajuta sa ne readucem aminte de noi. Cum e posibil sa "te" uiti? Miza nu este uitarea propriu-zisa a faptelor, ci mai degraba a acelor parti din noi de care pare sa se lege un anume sentiment de plenitudine si bunastare."

Fara

"Avem nevoie de 4 imbratisari pe zi ca sa supravietuim.
Avem nevoie de 8 imbratisari pe zi ca sa ne mentinem.
Avem nevoie de 12 imbratisari pe zi ca sa crestem."-Virginia Satir
Voi ati crescut azi? ;))

hang up

" "
Culmea neputintei:
-eu zic ca e timpul sa treci peste..
-usor de zis, greu de simtit..

Friendship is rarer than love

De fun

12 motive pentru a fi BERBEC:

1. Primul motiv pentru care esti un Berbec: Esti foarte hotarat!

2. Niciodata nu te plictisesti.
3. Opiniile sunt intotdeauna prezente.
4. Ai realizat mari lucrari de pionierat.
5. Motto-ul tau: Aventurierii suntem noi.
6. Iti place mancarea gen fast – food.
7. Te inalti ( te ridici ) inainte
de a privi.
8. Pasional, pasional, pasional...
9. Intotdeauna vrei sa fi primul in ceea ce faci.
10. Oh! Temperamentul tau.
11. Ai gusturi indraznete.
12. Open mind: Nu cu ochii se poate vedea in intuneric.-http://horoscop.ele.ro/Horoscop_European_Umor_astrologic_--d116_8.html
Eu nu trebuie sa ma mai hotarasc sa fiu Berbec, m-a facut mama berbecuta,imi pastrez titulatura:))

Inerent

"Fără tine mi-e frig
N-am înţeles niciodată
Cum simte aerul
Că ai plecat.
Universul se strânge
Ca o minge plesnită
Şi-şi lasă pe mine zdrenţele reci.
Câinele negru
Cu burta întinsă duios pe zăpadă
Se scoală şi se îndepărtează
Privindu-mă în ochi,
Refuzând să-şi spună numele.
Începe să fulguie.
Mă ustură pielea
Pe locul de unde te-ai rupt.
Şi mi-e frig,
Când simt cum cade moale,
Odată cu zăpada,
Această rugăciune către nimeni."- Ana Blandiana-Fără tine

Barbatii=Bucatari

"O femeie desteapta pune cate un pic de zahar in tot ceea ce-i spune unui barbat, dar primeste cate un praf de sare cu fiecare lucru pe care acesta i-l spune."

Cu iz de necrolog

Parca totul merge mai bine cand ti-e curata casa asa ca am inceput ziua facand o curatenie zdravana, iar la sfarsit chiar aveam o stare de spirit mai buna; daca conditiile externe au fost indeplinite pentru a desfasura orice activitate in voie am zis sa trec la treaba din aia mai intelectuala, care tine de scris, de revista aia pentru facultate..intre timp iti mai faci o cafea, in drumul spre bucatarie mai parfumezi cu Raid un gandac pe hol ca deh asa se poarta in blocul meu; vorba lui Nietzsche: "Un secol de barbarie debuteaza, iar stiintele se vor afla in slujba lui."
...si viata are gust:)
O fi el progresul valoros dar pe cat de valoros pe atat de intangibil in sensul ca e departe de a fi un fapt, un lucru cert. E sinonim cu dezvoltarea, acumulare de nou, facil, eliminare de reguli si prejudecati, promovare de pozitivitate in gandire, dar insusi faptul ca trebuie sa cultivam toate lucrurile insiruite mai sus ii dovedeste inexistenta. O fi el existent sub forma de concept, dar realitatea nu-l prea inghite. Mai bine zis oamenii, caci ei alcatuiesc realitati palpabile, calculabile, clasate in tipicuri.
Pana si conceptul "progres" si-a pierdut din semnificatie daca tinem cont de faptul ca mijloacele prin care se manifesta progresul in viata oamenilor a devenit un lucru obisnuit, iar starea superioara de conditie pe care ar trebui sa o ofere deja e stare normala..si de unde evolutie daca unii se cramponeaza in aceleasi prejudecati-devenite si ele obisnuite- prin care clasifica semenii lor in anumite categorii si ii trateaza ca atare..Degeaba progresam in exteriorul nostru, cu tehnica si ne facilitam traiul printre oameni daca noi, in sinea noastra ne aflam intr-o stare inferioara si ne complacem cu vechiul, cunoscutul si nu punem o caramida la progresul propriei ratiuni, propriei fiinte..
Mai bine numeam blogul asta "Nemultumiri" caci fiecare post are o nuanta de nemultumire si pesimism, chiar si cand nu vreau, dar hei pana maine mai am de parfumat niste gandaci si sa vezi cum imi ridic moralul:))

Dragostea dureaza 3 ani - F.Beigbeder

"Sunt nopti in care sa dormi este un lux. Sa dormi ca sa te poti trezi din acest vis urat. Ti-ai dori ca toate astea sa nu se fi intamplat niciodata. Ai vrea sa faci tabula rasa cu viata ta. Pentru ca, atunci cand faci pe cineva sa sufere, cel mai distrus esti tu insuti."
"Noi nu am fost pregatiti pentru fericire, fiindca nu am fost obisnuiti cu nefericirea. Am crescut in religia confortului. Trebuie sa stii cine esti si pe cine iubesti. Trebuie sa ai ucenicia terminata, pentru a trai o poveste neterminata."
"Dragostea este o catastrofa magnifica: sa stii ca te indrepti cu toata viteza spre un zid si totusi sa accelerezi; sa alergi spre pierzanie, cu zambetul pe buze, sa astepti, plin de curiozitate, clipa cand se va alege praful de toate."
"Dragostea ia sfarsit atunci cand nu te mai poti intoarce inapoi. Asa iti dai seama: apa a curs pe sub poduri, neintelegerea domneste, v-ati despartit fara ca macar sa observati."
"Fericirea este tacerea nefericirii".

jurnalul zilei mele

Toata ziua prin ploaie...mai intai cu Teodorica mea scumpa si draga, care m-a alergat prin ploaie, fara umbrela logic pana la o ceainarie cocheta si intima, dar nu o sa-i fac reclama acum, aici..bineinteles ca nu se putea sa nu ma ademeneasca Teodorica mea cu narghilea...si am facut cunostinta cu narghileaua cu aroma de cirese...si apoi ma intrebam de ce ma doare pe mine capul...apoi am alergat singurica prin ploaie pana am ajuns la Ralucuta (observati ca le alint pe fete da?alt efect al narghilelei sau al ploii) cu care am stat la un pahar, chiar doua de vorba, am vazut cum e prin camin si ce boem se fumeaza jos, pe covorul din fata usii camerei...si iar am fugit prin ploaie pana la Real, cu Ralucuta mea...am luat de-ale gurii, mi-am facut cadou o canita rosie si lumanari cu aroma de cirese( cine-mi stie noile pasiuni intelege de ce)...si apoi am stat in statie vreo juma de ora pana a venit nesuferitul de 135...am calatorit cu el pana la Muncii, de unde am alergat spre casa, prin ploaie evident vreo 20 minute...deci e de prisos sa zic ca am ajuns ca un caine plouat in casa, casa friguroasa caci deh am lasat geamul deschis la amiaza...noroc ca m-a incalzit dusul....si acum ceaiul...pacat ca sufletul e cam plouat si el..astept soarele...

Pic pic

Azi m-am trezit in roua. Noaptea a fost inundata. Acum ploua marunt. Orasul e ud. Strada e gazda siroaielor.
Imi ploua pe aripi, dar nu ma doare. Cerul zilei ma ocroteste. Parca aud si acum soaptele lui. Aseara suiera de dorul ploii. Vantul e fericit printre boabele de ploaie.
Ploua incet. Uneori ploaia vorbeste. Multe amintiri asteapta sa ma rascoleasca. Doar ca azi nu e ziua lor. Ce rost are sa te cufunzi in siroaie ce nu-ti sunt destinate? Mai bine sa te scuturi de norii ce-ti atarna pe umeri si sa dansezi pe ape primitoare.

"Ai vazut ploaia alunecand pe trupurile
amantilor?
Ai vazut-o amestecandu-se cu firele
nisipului din desert pe care aluneca,
purtate de vant, corabii iesite din minti
frematande?
Poetii-o asculta asteptand muzele s-apara
ude, cu camasi de iedera, rupte, lasand
sa se vada sani tulburatori...
Imaginea lumii e cuprinsa intr-o singura
picatura si fiecare picatura are forma
lasciva de femeie:
se prelinge incet pe gat, pe coapse,
pe glezne;
patrunde adanc si definitiv in inima.
Misterul ei e misterul femeii inspaimantate
alergand prin timpi, cautandu-si amantul
ranit.
Ploaia e sangele iubirii, atat de fierbinte
si atat de perfecta."-Ploaia - Mirela Vlaica

Regasire

"O vorba pentru mangaiere, o mana intinsa pentru ajutor, o strangere in brate pentru curaj. Acestea sunt lucrurile pe care le ofera un prieten."

The denial of obliviousness

Am avut o dimineata linistita, in familie, comentand cu tata imaginile de la editiile speciale de stiri, realizate cu prilejul Summitului Nato si reamintindu-mi biologia clasei a VI a cu "scumpul meu fratior". Si daca tot am dat si peste paginile in care am citit despre anatomia porumbeilor mi-am amintit sa faramitez o felie de paine, pe pervaz pentru cei doi porumbei,care si-au facut cuib in copacul ce-mi umbreste camera.
I-am asteptat sa ia pranzul, le-am facut niste fotografii si m-am cuibarit in pat, sperand sa termin cartea inceputa pe tren, in timpul drumului lung spre casa. Peste doua ore am regasit sentimentul care te incearca cand te apropii de ultimele randuri ale unei povesti citite din curiozitate sau placere si in care ajungi sa regasesti o mare parte din tine. E un sentiment trist caci parasesti povestea cartii si-ti mai scrii cateva pagini din propria poveste pana la urmatoarea, pe care o traiesti lecturand. Dar e si un sentiment placut, daca stii sa te bucuri de un mediu familiar, de aerul proaspat de afara, de muzica randunelelor, care ciugulesc faramiturile ramase dupa pranzul porumbeilor, de partea din tine care a fost mai colorata astazi decat ieri, de trairile care-ti deseneaza zambete dese pe chip, datorita unor suflete dragi tie, care continua sa te surprinda, imbogatindu-ti existenta.
Astazi sunt fericita pentru ca traiesc printre oameni, desi alteori tanjeam dupa pustietate, satula de oamenii din jur. Astazi m-am simtit iubita, mai iubita decat zilele trecute si desi pare un lucru banal, esenta lui e puternica si-mi confera o stare de bine, de zambet continuu si asta fara sa se fi intamplat un lucru deosebit, ci poate doar o regasire a unei parti din mine.
A si mai sunt fericita pentru ca nu a facut poc:)- cine, ce cum, de ce tin pentru mine- si pentru ca "pocul" e foarte indepartat:)