Pic pic

Azi m-am trezit in roua. Noaptea a fost inundata. Acum ploua marunt. Orasul e ud. Strada e gazda siroaielor.
Imi ploua pe aripi, dar nu ma doare. Cerul zilei ma ocroteste. Parca aud si acum soaptele lui. Aseara suiera de dorul ploii. Vantul e fericit printre boabele de ploaie.
Ploua incet. Uneori ploaia vorbeste. Multe amintiri asteapta sa ma rascoleasca. Doar ca azi nu e ziua lor. Ce rost are sa te cufunzi in siroaie ce nu-ti sunt destinate? Mai bine sa te scuturi de norii ce-ti atarna pe umeri si sa dansezi pe ape primitoare.

"Ai vazut ploaia alunecand pe trupurile
amantilor?
Ai vazut-o amestecandu-se cu firele
nisipului din desert pe care aluneca,
purtate de vant, corabii iesite din minti
frematande?
Poetii-o asculta asteptand muzele s-apara
ude, cu camasi de iedera, rupte, lasand
sa se vada sani tulburatori...
Imaginea lumii e cuprinsa intr-o singura
picatura si fiecare picatura are forma
lasciva de femeie:
se prelinge incet pe gat, pe coapse,
pe glezne;
patrunde adanc si definitiv in inima.
Misterul ei e misterul femeii inspaimantate
alergand prin timpi, cautandu-si amantul
ranit.
Ploaia e sangele iubirii, atat de fierbinte
si atat de perfecta."-Ploaia - Mirela Vlaica