Diminetile au un gust aparte acasa..incepand cu lumina, pe care o simti incalzindu-ti obrazul stang - asta in cazul fericit in care nu-ti este acoperit de palma fratelui si continuand cu primele sunete auzite, care variaza de la "cearta" pasarelelor din plopul de la geam pana la "cearta" mamei cu bucataria in general..
Amiaza are o aroma unica, de liniste bucovineana in prag de sarbatoare, e o amiaza calma si calda precum o apa calaie( nu-i cea mai reusita comparatie, dar nici perceptia mea asupra momentului nu poate fi transpusa total)
Dupa-amiaza il saluta pe soare cu o umbra de vant si-o lipsa de intensitate a luminii. Cainele vecinului de la parter inspecteaza iarba din jurul blocului..Bob Sinclar ma indeamna sa "Give a lil'love"..eu i-am ascultat sfatul deja si gandurile-mi trec inevitabil dincolo de verdeata copacului din fata ochilor, poposind asupra imaginii unui buchetel de ghiocei..mi-e dor de aroma acelei clipe...
No comments:
Post a Comment