Am deschis ochii..incerc sa vad dar ma orbeste lumina puternica..nu-mi amintesc de ce sunt aici..amintirea altei zile cu lumina puternica imi domina simturile..ma tintuieste aici si in acelasi timp ma duce inapoi in ziua cu lumina orbitoare..durerea e insuportabila..sunt satula de lumini orbitoare..incerc sa ma misc, sa tip, insa durerea e tot acolo..incerc sa ma agat de un timp cu lumina suportabila..pare placut...totusi seara alunga lumina de tot..nu-mi pot explica ce s-a intamplat..si nici nu pot sterge lucrurile pe care le-am trait..alunec intr-o prapastie..ce bine..acolo nu o sa fie lumina orbitoare..doar o raza..ma agat de un fir..de nisip...e clar ca nu mai am nicio sansa..insa am scapat de lumina orbitoare..am cazut in prapastie........
si jos din pat...ei se mai intampla..mai ales cand dormi la margine;))
1 comment:
:)) Spre rusinea mea, am cazut dintr-un pat etajat, pe vremea cand eram student. Spre bucuria mea, n-am simtit nimic, fiind anesteziat anterior, pe o terasa anonima.
Dar cand visez.. nu cad din pat. Mai des mi se intampla sa ma infasor in cearsafuri.
Post a Comment