O lupta dura e lupta cu tine insuti, cu propria simtire, marginita sau nu de gandire. O parte din tine iti cere sa i te supui, insa in acelasi timp auzi urletul celeilalte parti pe care o inabusi. Pana la urma esti tu contra tu, numai ca tu-ul asta e un intregi format din mai multe particule, diferite, care dupa ce-si intretaie drumurile, o mai iau si pe rute ocolitoare. Ajungi sa auzi glasurile particulelor...mai intai auzi durerea unei particule ranite, dupa care o parte din tine iti reda o imagine a ta in care te-ai simtit implinit si uiti de particula ranita..caci particula rationala tocmai face un tandem cu particula simturilor si se naste in tine o particula subtire, dar vie care alina particula ranita..insa nu e suficient de rezistenta sa-ti alunge particula veche, a indoielii. Ai vrea ca particula sperantei sa-ti alunge partea veche, insa pe cat e de veche pe atat e de stabila. Insa tu-ul tocmai isi elibereaza stransoarea in care erau prinse particulele si le lasa sa evadeze, asteptand sa fie un tu mai sanatos pe viitor.
1 comment:
cam multe particule aici in descrierea ta....din cate am inteles eu e vorba de niste particule care intra in contradictie si din contradictia aia trebuie sa se nasca o paticula care sa fie pura si care sa aiba rolul de a te face sa mergi mai departe .....
Post a Comment