Nalucire

A venit linistit, obosit chiar si s-a uitat la foc. A tacut o vreme, vreme in care gandurile lui compuneau un decor perfect pentru un foc. Apoi, a realizat decorul gandit. M-a intrebat ce era lucrul la care se uitase. A urmat un alt moment de tacere, de data asta din partea amandurora.
Ma asteptam sa stie ce este lucrul acela. Dar a pus o intrebare directa, asa ca i-am raspuns direct: "E un foc."
Dupa o pauza m-a intrebat:
-De unde a aparut?- alta intrebare directa, care cerea un raspuns scurt.
-De la mine.
In vremea asta, focul se intetea tot mai mult. Pesemne imi iesise bine, desi intotdeauna am fost neindemanatica cand am facut focul. S-a indepartat cativa pasi, apoi a ramas pe loc, privind in jos, dupa care m-a intrebat:
-Ce sunt acestea?
-Lemne.Sunt cele fara de care focul acesta nu s-ar fi aprins, nu le-ar fi ars, nu s-ar fi intetit.
A luat un lemn de jos, l-a masurat cu privirea, apoi a incercat sa-l rupa. Dar chiar si rupt, lemnul tot acolo era. S-a razgandit si l-a pus jos,de data asta, chiar in mijlocul focului. Apoi s-a indepartat. Lemnele nu il interesau.
Focul il atragea, dar numai cat sa-l incalzeasca putin cu caldura emanata.
Pe mine ma interesau lemnele..penru ca existau, iar existenta lor a creat focul. Focul era util, nu doar atractiv. Cu toate astea, imi era teama de foc. Cred ca si lui ii era,altfel nu se indeparta.
Am ramas langa foc ceva vreme..destula incat sa privesc si cenusa ramasa in zorii zilei. Nu era nici prea multa, dar nici putina. Suficienta incat sa-ti formezi o idee despre intensitatea focului. Am avut timpul necesar sa ma pot bucura de prezenta ei. Cenusa avea o semnificatie aparte, o culoare diferita de cea a focului, cu toate ca era o urmare a acestuia.
Eram curioasa sa stiu ce inseamna praful acela asa ca...