Semiotica "privirilor"

Asteptarea a fost enervanta. A durat cateva minute. Prima privire a fost fugara-nimic neobisnuit.
A doua privire a fost ceva mai lunga. Era o privire de ansamblu.
A treia privire a fost profunda. Era o privire intrebatoare.
A patra privire a fost indiscreta. Era o privire curioasa.
Primele cuvinte au fost neimportante. Erau formalitati. Dar totul era aparte. Era un tot unic, iar cuvintele urmatoare treceau pe langa mine, atingandu-ma doar cat sa-mi largeasca zambetul. Era un gest firesc, nici nu aveai cum sa fii altfel, decat cu zambetul la purtator:)
Au urmat alte cateva minute, pline de cuvinte intelepte, de un fond divers, de tonalitati diferite. Printre ele, timpul meu se oprise. Era suspendat intr-o privire profunda. Era o cunoastere dincolo de aparentele negative. Refuzam sa iau doar ceea ce vad. Intuiam ca in spatele puterii afisate se ascund trasaturi blande.
Minutele s-au scurs usor. Trezirea pentru mine a fost brusca. A venit si senzatia de tristete, care-mi intregea nemultumirea. Eu stiam ca inca mai am de descoperit.
Dupa o pauza scurta, minutele au reinceput. Privirile au revenit. Una fugara, alta statornica. Erau departe una de cealalta. Erau despartite de putine lucruri, totusi semnificative. Numai ca privirile nu tineau cont de distanta creata intre ele si au taiat-o prin similitudini numai de ele stiute.
Dincolo de restul lucrurilor, privirile au avut si timpul lor. A fost un timp lung, creat intocmai pentru a le fi favorabil. A fost umplut apoi cu descoperiri comune, cu emotii placute si cu dorinte similare.
La un moment insa si privirile s-au suparat. Cea statornica s-a intors prin multimea de alte priviri. Cea fugara, desi fugara, incerca sa ramana atintita asupra celei statornice. Insa fiecare privire avea specificul ei si pana la urma si cea fugara s-a intos in multimea celorlalte priviri.
Odata suspendat, timpul trecea acum alergand peste toate privirile. Privirea fugara se gandea deseori la ceasurile de noapte de altadata, cand desi nu alaturi de ea, privirea statornica se contopea in gandire cu cea fugara.
Dar uite ca timpul a tot alergat si nu in van. Privirile s-au reintalnit. Era multa emotie. Privirea fugara avea intrebari nespuse si ganduri tacute pentru cea statornica, care bineinteles se afisa sigura pe sine.
A facut ea, privirea fugara cateva lucruri bune de vreme ce privirea statornica i-a dat intalnire intr-o vreme oarecare, cerand un raspuns rapid. Era prima incercare de stabilizare a privirii fugare, care nu-si dorea sa se mai instraineze de privirea statornica si astfel a acceptat invitatia acesteia.
Privirea fugara si privirea statornica s-au revazut la ceas de seara si sub genericul "lasa-te dus de privire" s-au unit intr-o imbratisare tandra. Astfel, privirea fugara a primit confirmarea trasaturilor blande pe care le intuia la privirea statornica.
Si-am incalecat pe-o sa si v-am scris povestea asa.