M-au luat pe sus valurile de schimbari din ultimele zile si m-au dus departe de blog, dar cu ajutorul timpului frumos am revenit la tarm.
Am continuat schimbarea din ultima scriere, cam greu ce-i drept, dar important e ca s-a mentinut pana acum.
Saptamana care se incheie astazi am petrecut-o mai mult departe, intr-un loc familiar, cu dimineti mai racoroase, lume mai prietenoasa, dupa-amiezi linistite; pierduta in lectura si muzica, leganata de un balansoar, mirosind iarba si admirand fluturii albi, ce dansau in curte. Mi-am amintit cu drag de poezia "O, ramai" a lui Eminescu, pe care am recitat-o la o serbare; ultima strofa descrie perfect sentimentul de nostalgie, care m-a cuprins la un moment dat:
"Astazi chiar de m-as întoarce
A-ntelege n-o mai pot...
Unde esti, copilarie,
Cu padurea ta cu tot?"
Armonie e cuvantul potrivit pentru zilele petrecute acasa, armonie continuata si pe drumul de intoarcere, presarat cu multe zambete datorate inocentei unui copil minunat si unor priviri misterioase; armonie continuata cu momente superbe, petrecute alaturi de o persoana draga, in mijlocul naturii.
Dupa unele schimbari mai putin placute, ma bucur de schimbari pozitive, chiar cu rol terapeutic, care consta in clipe pline de fericire, scurta ce-i drept, dar diversa si care te reincarca cu o stare de bine continua.
Fericirea e zambet si optimism.
No comments:
Post a Comment