Lenevesc la soarele palid de dimineata, pierduta pe un balansoar, undeva intre depozit si sediu. Mirosul cald de cafea tare ma imbie spre dulci amintiri, spre depozitul din mine. Dar ce e acolo nu mai e in sediu. Soarele incalzeste acum aceleasi oase, totusi diferite. (Vorbesc de schimbare si in acelasi timp ascult melodia "We never change", ciudat nu?) Pentru a-mi raspunde singura afirm ca doar ambalajul se sifoneaza, esenta se pastreaza.
De jos in sus:pamant, iarba, flori, pomi, fluturi, soare; alt soare, sunet de valuri, brate calde, miere de albine; suc de lamaie. De jos in sus:sediu; depozit; eu.
Franturile sunt esentiale. Fara ele, un tot ar fi banal, la fel cum fara detalii toate imaginile ar fi generalitati.
Asta-i viata: uneori un zambet continuu daca te tzine fatza, alteori un plans sfasietor daca nu te tzine sufletul.
No comments:
Post a Comment